Studiul asupra textelor continuă. Corecturile, adăugirile și modificările sunt operate pe măsură ce studiul merge mai departe. Descarcă varianta la zi a traducerii!
Descarcă „Chronoso due lo Zamolxiu”. Lectură plăcută!
Traducerea plăcilor dacice de plumb, de Răzvan Anghel
După lucrarea „Mato Davo Geto”, studiu realizat între anii 2006 - 2014, pe 20 Iunie 2020 am publicat „Chronoso due lo Zamolxiu / Ani de la Zamolxio”, traducerea textelor antice de pe plăcile de plumb descoperite la Sinaia. Lucrarea, redactată în format PDF, se poate descărca cu un click pe coperta cărții, sau de la adresa https://chronosoduelozamolxiu.blogspot.com/. Lectură placută!
Studiul asupra textelor continuă. Corecturile, adăugirile și modificările sunt operate pe măsură ce studiul merge mai departe. Descarcă varianta la zi a traducerii!
Descarcă „Chronoso due lo Zamolxiu”. Lectură plăcută!
„Zamolxio s-a născut când a
Lunii întunecare de Soare fu” (plc.
2),
adică s-a născut în timpul unei eclipse solare pe 20
iunie 529 îen. Este lovit în insula Creta, în timpul unei lupte cu topoare, și
rămâne paralizat : „Rănește spinarea [în] țara lui Minos
(Creta) la șale cu sânge se rănește”
(plc. 110), „Zamolxio nezdravăn scapă cu viață de vătămare. La şira spinării
s-a tăiat însângerat. Vindecă toracele. Totdeauna merge cu genunchii legați” (plc. 1). „Cu toporul luptă [în] țara din
Creta. La mijloc este atins să târască înțepenite picioarele” (plc. 2). Întâlnește pe Pitagora în Egipt și devine discipolul său : „Pe
apă a mers [în] Egipt să învețe acolo la a Soarelui Minunăție (obiect al
venerației) asemănătoare Soarelui. Pitagora a pregătit [pe] Zamolxio [în] Legea
divină a Spiritului, a Sufletului Vindecare (Iaso), Ochi Strălucitori (Ateno)
către Lâna de capră (Aegis) Strălucitoare ca Soarele” (plc. 2). Este dus împotriva voinței sale de către soldații perși în
Asia, și studiază împreună cu Pitagora la Babilon : „Constrâns (împotriva voinței) merge în pământul
Asia. Împreună studiază cu Pitagora”
(plc. 110), „Se duce în opoziție (împotriva voinței) împreună cu Pitagora dincolo cu corabia
traversază în Asia” (plc. 2). Apoi,
după întoarcerea acasă și îi educă pe oameni : „Povețele neamului [din] Legea Divină
Misticii (Inițiații) în peșteră înștiințează (învață) Șarpele Pasăre (Zamolxio).
Toți Misticii (Inițiații) cetățenilor afară povețele neamului [din] Justiția
Sacră înștiințează (învață). Trăiesc în criptă (cavernă) Misticii (Inițiații).
Vorbele spun afară. Poartă (aduc) întreaga vorbire din cavernă spun din nou
cetățenilor”. (plc. 110)
Pitagora călătorește împreună cu Zamolxio din
Egipt în Asia. La întoarcere, Zamolxio devine Strateg și îi educă pe concetățenii
săi. Prezice eclipsele de soare din peștera sa și este gardianul ploii.
Simbolul său este șarpele, mai exact vipera cu corn. (plc. 2, 110)
După moartea sa, Zamolxio devine stăpânul timpului
în mitologia Davo-Geților și numerotarea anilor se face de la naștea sa. Anul
529 îen devine „anul origine” sau „anul nașterii” pentru Regatului
Davo-Geților / Dacilor.
Basileul
Sarmizo, Basileul Moliseio, Regii Ateokirenos, Timoliso, Zireio, Zideio, Sachonieo, Diramonos, Sapozorenos, Ichranos, Teozoreno,
Cirezo, Kitipero și Giozo
Menos
(Duazo Mâniosul) sunt conducători ai Davilor și înaintași ai lui Boerobisto.
Regii de mai sus au domnit în această ordine, așa cum atestă placa 58.
Regii
Chisieio, Zario At Euxinou (De la Euxin), Zorzieoi, Komanizeoi, Deraneuse,
Apodomeio, Sigobio, Doichamo, Maicho, Sichto Zabio, Sarmio, Dromioxto, Demaroe,
Sicht Biedo, Oroloso, Bazorio, Mâniosul Duazo sunt conducători ai Geților și
înaintași ai lui Boerobisto. Regii de mai sus au domnit în această ordine, așa
cum atestă placa 91.
Regele Sarmizo al Tracilor construiește un pod de piatră peste Istru și
traversează la Geți. Întemeiază cetatea Sarmigetuzo / Sarmizegetuza. „În întăresc drumul
pietruit al lui Sarmizo dincolo traversare a râului Davilor. Fixează
al
lui Sarmizo drum pietruit de mers”. Simbolul regelui este jaculusul (șarpe zburător).
(plc. 108)
Regii Sigobio, Maicho și Doichamo participă
la campania condusă de Regele Bardylis al Ilirilor în anul 393 îen împotriva Regelui
Amyntas al III-lea al Macedoniei, care este înfrânt și înlăturat de la
conducerea Macedoniei. „Doichamo, Sigobio, Maicho [și] Sichto Zabio deposedează în luptă pe Amyntas” și „În Ioannina urcă deasupra
merg în jur să strângă (merg să încercuiească) pe Amyntas. Expediția Ilirilor
merge în încercuire din spate prin Marea Atroce (Marea Adriatică). La poartă
(la ieșire) să se transporte kosoni-trimite răscumpărare în capturarea de viu.
Kosoni-trimite [pentru] protecție în pace (tratat)”. (plc. 91, 19)
Regele Deraneuse îi aprovizionează cu mâncare pe
Sciți și leagă o strânsă alianță cu aceștia, construind un pod de piatră peste
râul care separa cele două popoare. Sciții îi vor ajuta pe Davo-Geți de mai multe
ori. (plc. 67, 91)
Regii Zorzieoi și Sichto Zabio repară
stricăciunile cauzate de revărsarea Istrului. Construiesc un canal de scurgere
și o punte suspendată peste fluviu. (plc. 3, 125)
Regele Moliseio bate monedă cu chipul său. Placa
132 este una dintre aceste monede. (plc. 132)
Regele Filip al II-lea
al Macedoniei navighează cu corabia pe Dunăre și
ancorează la Teronu (Dierna, Tierna). Filip aduce Regelui Kerioku plata pentru
ajutorul militar primit de la Davo-Geți în două ocazii anterioare. A fost scris
un tratat de răscumpărare cu literele alfabetului Davo-Geților pentru
stabilirea răscumpărării. Regele Filip al II-lea întârzie cu plata
tratatului și pentru această întârziere plătește o amendă egală cu jumătate din
suma stabilită inițial :
„Generalii Orero [și] Zabio ai
neamului Tracilor Guvernatori Uniți purced împreună [să] întâlnească expediția
Macedonenilor. În Însuși Regele Filip plutește în corăbii cu provizii
navighează râul. Aduce bogăție de aur. La malul stâncos din Dierna (Tierna)
leagă în port. Pe placă din literele alfabetului neamului Geților răscumpărare
a scris Curia/Senatul. Geții soldați au trimis mai demult de două ori s-au
întrunit cu Filip. [Pentru] neîndeplinrea tratatului [la] a sa aducere bucată
de jumătate plătește amendă. A sa socotire a fost trecută (îndeplinită). [La] Radă/Consiliu
merg Înțelepții Conducători să declare tratatul.
Regele Kerioku Conducătorul tării”. (plc. 7)
Regele Dromioxto (Dromichaites, Dromihete) îl
capturează pe Lysimachos și îi vindecă armata. Acesta a fost surprins de o
viforniță în timpul campaniei sale la nord de Istru. „Dromioxto
legiunile învigorează. Geții curăță stricăciunea (boala) la sănătate [lui] Lysimachos. Îl transportă [la]
Bogata Eliau-Alianța”. (plc. 23, 111,
91)
După o negociere despre taxele de trecere ale
călătoriilor pe Istru / Dunăre între conducătorii ale căror regate formau
Eliau-Alianța, Regele Zieado al Davilor primește taxele de navigare prin
Singidun (Singidunum, Belgrad, Serbia), iar
Regele Bazorio al Geților primește prin acord taxele de la docurile din Bononio
(Bononia, Vidin, Bulgaria), unde se etanșează corăbiile prin vopsire cu rășină
și ulei. (plc. 123)
Regele Zieado al Davilor îl cheamă în ajutor pe Bazorio al Geților,
pentru a elimina pe Romanii care blochează drumului de comerț din Moesia cu o
tabără militară circulară. Regele Bazorio traversează pe viscol Dunărea
înghețată și cucerește tabăra militară a Romanilor. (plc. 76, 127)
Regele Oroloso îi pedepsește pe Geți : „La
treburile gospodinelor familiei, la treburile de înăuntru, la muncile casei pe capii
familiei trimite Oroloso. Gospodinele familiei Geților ospăț nu fac până când
nimicesc [pe] Bastarni”. Cu ajutorul Regelui
Perseus al Macedoniei, care conduce o armată formată din „8 Falange [de] Macedoneni
4 sute [și] 8 mii [de soldați]”,
Bastarnii sunt respinși. Pedeapsa asupra Geților este ridicată și „În Eliau-Alianța
Înalt Onorată ca să poată să își spele numele Geții cheamă
fiii”. (plc. 106,
115)
Este povestit procedeul de turnare și călire a săbiilor de fier : „În formă arsă în foc aliajul retopit toarnă pe căldură înăuntru. Topitura (aliajul) îngheață (se solidifică) în profil (formă) de falx (sabie). În urină așază sabia încinsă [în] tăciunii focului”. Procedeul de călire în urină era cunoscut în evul mediu (Theophilus Presbyter, De diversis artibus). La finalul textului, apare denumirea produsului obținut, și anume „Lame călite”. (plc. 18)
Regele Duazo este tatăl lui Boerobisto. La moartea
lui Duazo în război, Boerobisto devine Regele Davo-Geților în anul 452 kdz (78 îen): „Cu
respect înmormântează pe nimicitul Rege Duazo Kuzoto (Mâniosul) în război. Pentru
el Geții ridică piatră de mormânt. Davo-Geții [pe] Boerobisto Conducător așază.
În 452 anul (78 îen) [în] adunare au fost oamenii reuniți la chemare”. (plc. 15)
Boerobisto bate monedă cu chipul său. Placa 112
este una dintre aceste monede. (plc. 112)
După un incendiu provocat la grajdurile cetății
Moliodavo, Strategul Ceneo judecă și execută vinovații : „Mâncarea se devastează nutrețul provizii [de] mâncare din câmpul
deschis. Pe cei care au dat foc după lege omoară cu tăciuni. Strategul Ceneo
judecă pe nelegiuiți. Nimicește viața celor de viciu pătați (vinovaților)”. (plc. 117)
Există șase drumuri care pleacă de la Sarmigetuzo.
„Căi pavate (străzi) spre regiuni la legarea Geților [sunt] 6
(șase)”. Sunt enumerate trei dintre ele : „Cale
pavată (stradă) la Moliodavo. Cale pavată (stradă) la Zidodavo. ... Cale pavată
(stradă) de piatră [pe] Râul Davilor (Dunidavo, Istrul)”. Cetatea are șase porți de acces : „Opritori (porți)
de trecere așezate pe drumurile de mers înainte spre regiuni [sunt] șase”. (plc. 21)
Între 62 - 61 îen, Gaius Antonius Hybrida în
alianță cu Bastarnii, având o armată compusă din 11 mii de sărcerători-arcași și 13
mii de legionari (spadasini), străpunge hotarul Davilor și avansează la Tapieo
(Tapae - Tápé, Szeged,
Ungaria). Boerobisto, cu o armată compusă din 5 mii de buzdugănari, 5 mii de lăncieri și 9 mii de sărcerători-arcași, folosește o formație de luptă
strânsă, compactă, ținând la distanță cu lăncile legionarii romani. Cavaleria
romană se retrage și zece mii de legionari romani sunt capturați: „Călăreții la Romani se retrag. 1 miriadă (zece mii) de Romani
împiedicați în adunare prind”. (plc. 25)
Boerobisto (33 mii de soldați) conduce pe
Davo-Geți la victorie. Ei resping și împrăștie legiunile Romei conduse de Gaius
Antonius Hybrida (36 mii de soldați) în alianță cu Bastarnii (10 mii de
soldați) care atacă cetatea Genukla între anii 62 - 61 îen. Alianța Bastarnilor
cu Romanii era însă o înșelătorie, ei fiind de fapt aliați cu Davo-Geții : „Bastarnii
acum unde se așază înșeală. Asociați cu Davii luptă înapoia [lui] Gaius”. Boerobisto i-a plătit pe Bastarni să atace din spate cohortele Romanilor:
„Plătește Boerobisto [pe] Bastarni Romanilor să năvălească prin
spate în formațiile de luptă”. (plc. 126)
În anul 55 îen, Regele Boerobisto călătorește
pentru a semna un tratat de pace cu Roma, reprezentată la aceste negocieri de
Primul Triumvirat : „Acolo la Romani spre frontiera țării
plătește Boerobisto lui Marcus [Crassus] să furnizeze arme. Strateg Ceneo Divin
în Ochi Strălucitori (Ateno) în fruntea Hegemonilor cheamă a luptei terminare
cu Romanii. Petrece iarna să aducă a războiului oprire. Decide pe răsplătire să aducă la negoț oi. În răsplătesc Romanii
în arme de învelitori (armuri) străpungătoare. Repede Regii Împreună Așezați
Trei (Triumvirii) în sprijin reuniți la Roma se petrec (traversează) să fixeze semnătura
lor [în] scrierea de răsplată. Conducătorii repede cu nave vin pe Marea Alee
(Marea Adriatică) în Macedonia”. Ca parte din
tratat Davo-Geții furnizează mâncare Imperiului, sub formă de oi vii, și primesc
în schimb arme care străpung armurile, așa numitele „pilum”, folosite de armata
romană. (plc. 13)
Aceeași călătorie este repovestită pe placa 95 : „[La]
a Romei graniță traversează înăuntru transport de oi vii cară. Străpungătoarele
de protecții prin râu aduce”. Prezența celor
trei Triumviri este din nou menționată : „Călătoresc la graniță papirusul să
înscrie Regii Romanilor Așezați Trei Împreună (Triumvirii). Cu sulițe
răsplătesc oile de sacrificare adunate din Patrie”. Boerobisto
duce Romanilor oi vii și aduce înapoi arme, sulițe de străpuns - celebrele
„pilum”, furnizate de către Romani. Campania începe în anul 474 kdz (54 îen) și
durează până după sfârșitul anului, în primăvara anului 475 kdz (55 îen) : „Se întoarce următor lui ducerea anului (după finalul anului) în primăvară”. Este utilizată
loteria pentru a afla voința zeilor. (plc. 95)
În anul 52 îen, Boerobisto cu o armată enormă de
120 de mii de soldați, compusă din trupele provinciilor aliate, recucerește
porturile de la Marea Neagră, ocupate de generalul roman Marcus Lucullus în
campania din anul 72 îen. : „Boerobisto a purces să întâlnească ale Romanilor
ținătoare de corăbii (porturi) în Moesia cucerite de Marcus Lucullus. Dincolo de
Istru Împreună au cucerit în de dincolo porturi la Marea Euxin (Marea Neagră). Conducătorii Eternei Țări Native Nobilii
Davo-Geților pedepsesc (amendează) de dincoace porturi ale Romanilor [din] al
lor Consulat (Stăpânire)”. (plc. 120, 129)
Boerobisto traversează Dunidavo (Dunărea) și
asediază cetatea Taurunum din
Panonia. (plc. 9)
Strategul Ceneo moare în anul 488 kdz (42 îen), străpuns de suliță în campania
împotriva Boilor din Panonia purtată în alianță cu Romanii conduși de generalul
Marcus Antonius. Cenușa lui Ceneo este trimisă la Roma pentru a fi așezată în
pământul sacru al Zeului Zabelo, adică în Campus Martius : „[În]
al Zeului Zabelo Sacru pământ (Campus Martius) în fruntea Romei urna funerară
trimit în a Mărețului Ceneo statuie piatră de mormânt. În străpuns la pământ
[în] războiul [cu] neamul Boilor în Panonia, se mișcă în jos pe drumul la
Părinții Davo-Geților” (plc. 39). La
discuția cu Antonius, Boerobisto trimite urna cu cenușa lui Ceneo să fie așezată
la statuia lui Ceneo din fortăreața bogată a Romei: „Boerobisto în urnă funerară a pus a lui Ceneo arsă cenușă. Nobilul
Boerobisto a sa urnă funerară trimite în Bogata Legare-cu-ziduri (fortăreață)
la statuia mormânt a lui Ceneo. La Roma transportă [a] Nobilului cenușă”. (plc. 118) Trupul lui Ceneo a fost ars în
cetarea Genuklo, unde s-a ținut un ospăț și s-a băut în cinstea Strategului. „În acoperă
(îngroapă) la împrejmuirea (cetatea) Romanilor urna cu dizolvată cenușă [în]
sepultura Sacrului Câmp Deschis (Campus Martius) la templul lui Zabelo același
cu Șarpele cu coarne. La templul lui Ochi Strălucitori (Ateno) luptătorii
armatei fac beție. Armata Davo-Geților face debandadă cu vin. În străpuns căzut
complet distrus Ceneo [la] cenușă ard. În Portul Genuklo oamenii adunați pe
mortul Ceneo ard. De suliță la pământ străpuns al Davo-Geților Înțelept Gardian
Ceneo [în] traversare pleacă departe la Părinți”. (plc. 80)
Pentru a respinge legiunile romane ce prădează
patria Davilor, Tracia, Zurasieo îl cheamă pe Roziano în ajutor. Zurasieo îl
întâmpină pe Chiliarhul Sciților Roziano lângă cetatea Moliodavo. Conform cu
înțelegerea existentă între cele două popoare, Sciții vin cu ajutor militar pentru
Davo-Geți, în schimbul aprovizionării cu mâncare pentru Sciți de către
Davo-Geți. „Părțile pe colaborare (contribuție) : Sciților produc băutură și
hrană. La Eliau-Alianța Viteji aduc spre întărire”. Roziano
și Zurasieo trec Dunărea în Tracia unde îi resping pe Romani în „Anul
497
(33 îen) de la Zamolxio”. (plc. 134)
Marcus Licinius Crassus încercuiește cetatea
Genucla condusă de Dapigeo, în anul 500 kdz (30 îen).
Istrul se varsă și inundă drumurile îngreunând asediul. „Râul
dă revărsare mersul leagă [pentru] Tânărul Marcus [Crassus]”. (plc. 128) „De jur împrejurul drumului se varsă
râul este adiacent cu drumul pietruit de mutare înmoaie mersul împiedică
înainte cu noroi [pe] Tânărul Marcus [Crassus]”.
(plc. 79)
Pe timpul nopții soldații Davo-Geți, conduși de
către Strategul Ceneo și Chiliarhul Dapigeo, se înșiruiesc peste zona cu noroi
de la marginea râului și reușesc să aprovizioneze cetatea asediată cu mâncare
sosită pe o corabie ce a ancorat în mâl. Corabia, trimisă de către Boerobisto,
era încărcată cu pâine de orz : „Pâine de orz transportă Boerobisto
la armata Davo-Geților”. (plc. 128)
Chiliarhul Zurasieo pornește la Sciții Sarmați
pentru a cere ajutorul. O armată de 14 mii de soldați sciți sarmați sosește în
ajutorul lui Dapigeo : „Chiliarhul Zurasieo la camarazii
Sciți unde purcede pe apă [la] Patria neamului de la hotar. 14 mii [de] Sciți
Sarmați îl însoțesc Ducelui Chiliarhilor la Romani în grabă scindează atacul
(asediul)”. (plc. 79)
Regele Boerobisto livrează mâncarea către aliați
în mod „strâmb”, căci „Era stabilit dinainte ca să evite a părților stricare”. Chiliarhii aliați cer adunare de sfat cu Boerobisto și descoperă că
acesta are mâncare din belșug și că a „prădat uniunea”, cărând pe ascuns bogăția defunctului Strateg Ceneo. Chiliarhii
Dapigeo și Zurasieo oferă recompensă pentru înlăturarea lui Boerobisto. O
coaliție formată din „Orolio însoțit de Chiliarhii Zapio, Beriso,
Karpodo, Mongaio” pornește
împotriva lui Boerobisto și îl înlătură de la putere. Este învestit ca Rege al
Davo-Geților Mukrunino Kotizonio (Cotisonis), nepotul lui Dapigeo, în anul 505 kdz (25 îen). (plc. 45, 62)
În anul 517 kdz (13 îen) Regele
Kotizonio capturează armata romană condusă de generalul Marcus
Vinucius. Acesta
este salvat de către generalul roman Gnaeus Cornelius Lentulus, care vine să
plătească Davo-Geților răscumpărarea : „[La] Kotizonio se înturnează să așeze pradă
strălucitoare [pentru] Hegemonul capturat. Al Romanilor Conducător Lentulus traversează
Istrul în corăbii cară peste în plutește [în] Panonia. Conducătorii Eternei Țări
Native a Davilor au distrus în luptă la întâlnire [pe] Romani. [Pentru] al lor
General Duce Vinucius se plătește salvare. [Lui] Kotizonio safire pestrițe aduc
suficient de piatră lucitoare și eternă. Așază adunare de sfat la Sarmigetuzo.
Din rivieră iute au adus pe drumul pietruit amenda din pietre nobile. Kotizonio
preț a cerut pe Ducele Vinucius viu să aducă. Plătește salvarea [din] asediu
[cu] taxă de suflet Curiei/Senatului peste Vitejii Davilor în topaz șlefuit Conducătorilor
Eternei Țări Native a Davilor [pentru] a Generalului Marcus viață”. (plc. 69,
72, 113)
Generalul
roman Fonteius Agrippa, conducătorul provinciei romane Moesia trimite solie Basileului
Duro (Duras). Romanii plătesc răscumpărare pentru eliberarea lui Agrippa din încercuire.
„Conducătorul în Moesia plătește Eternei
Tări Native a Davilor vamă/plată în parteneriat. A Romanilor Radă/Consiliu kosoni-aduce
în spoliere către Fonteius Agrippa”. (plc. 11)
Duro
îi îndeamnă pe Sarmații Iazigi să se revolte în timpul războiului civil din
anul 69 en, denumit „Anul celor patru împărați”. Sarmații Iazigi erau înfuriați
de taxa de trecere impusă de Împăratul Vespasian, astfel că ei cer bani pentru
a se alia cu Duro pentru un atac împotriva Romanilor în Moesia. Duro plătește
cu topaz slefuit prețul cerut, poate chiar cu safirele din tributul primit de
Kotizonio de la Romani pentru eliberarea lui Gnaeus Cornelius Lentulus. (plc. 40)
Duro
înarmează soldații Davo-Geți cu arme și armuri, aduse cu corabia de către
generalul roman Marcus Antonius Primus, ca plată a unei datorii a Imperiului
față de Duro : „Mărețul Duro [din] spade face Trofeu Davilor în întregime
legiunilor înfășurări (armuri). Marcus [Antonius Primus] furnizează arme.
[Marcus Antonius] Primus merge cu încărcătură de protecții ale Romanilor.
Numărată încărcătura este. [Marcus Antonius] Primus amenda Romei să plătească a
venit”. (plc. 92)
„La anul 598 de la
Zamolxio (69 en)” Duro, însoțit de Chiliarhii Vezino și
Dacebalo, reface drumul din Tracia către Marea Aegee (Egee) și repară mormântul
lui Seuthes al III-lea (Golyama Kosmatka, Shipka, Bulgaria). „Protejează sepultura Divină Duro. Fumul încărcat a aruncat jos din
mormântul în pământ săpat al Hegemonului Nobil Măreț Chiliarh Seuthes ... Cu piatră solidifică [în]
pământ făcută criptă a lui Seuthes”. Duro
se întâlnește cu generalul generalul roman Marcus Antonius Primus, care aduce
arme și armuri cu care Roma își plătește o datorie : „Întâlnește să plătească
pe [Marcus] Antonius Chiliarhul Romanilor numit Primus. În îmbrăcare integrală
trimite a Îmbelșugatei Rome Radă/Consiliu plată”.
Este prezent și „Strateg al Bufniței Zeițe (Ateno) Boicero”. (plc. 130)
Placa
119 povestește înscăunarea lui Dacebalo ca Rege al Davo-Geților : „Strategul Boicero
bețișoarele mișcă. Protectoarea Maerobiro (Zboară-cu-bravii) a venit în zbor la
Davo-Geți. În existență i-a dat viață
Șarpele cu coarne (Zabelo). Hegemonii Davilor la Legiuire (Conducere) ridică Duce/Conducător
pe Dacebalo să înstăpânească pe domnia vacantă în Sarmigetuzo. Așază vorba ca
pseudo chemare a poporului. Cheamă Daci pe Davo-Geți. Pământul poartă numele de
țara Dacia.
Duro
Basileul fiului său dă Legiuirea (Conducerea) lui Dacebalo Chiliarhul.
Davii
cărora Geții [și] Sciții strigare așa le spun Lupi”. (plc. 119)
În
„anul de la Zamolxio 600 (71 en)” are
loc o eclipsă de soare. Este trimisă ofrandă la un oracol, „la Augurul Etern”, în
valoare de „șase
sute egal cu anul uscate lingouri încărcătură bogată”. (plc.
17)
„Dacebalo în frunte aleargă
armatei Dacilor. Adună la nezdravănă sănătate pe Domițian cu trupele ruinate. [La]
Sarmigetuzo Conducătorii trupele hrănesc să ridice distrusa armată a Romanilor”. (plc. 16)
Dacebalo
îi capturează și spoliază pe Romani : „În
posesiunea Tării Native a Dacilor păstrează prin putere (cu forța) Dacii morții
Romanilor prin fugărire prinși”. Dacebalo încheie pace cu Împăratul
roman Domițian și îi permite acestuia să se întoarcă acasă prin teritoriul
Daciei, în schimbul unui tribut anual de 2 oboli (Dio Cassius) pentru fiecare
soldat roman care a fost salvat. „În parteneriat al Romanilor
Domițian kosoni-aduce”.
Soldații romani sunt duși la râul Sargeția lângă Sarmigetuzo pentru a se spăla
și pentru a fi vindecați și ospătați. (plc. 5, 6, 16, 22, 65, 96, 84, 94)
Iată
condițiile impuse de Dacebalo lui Domițian:
„Vi să meargă în țară Romanii fac pace (se învoiesc) cu Diegio.
Împăratul
Romanilor cere Regelui Dacilor stăpân al teritoriului să înainteze spre țara de
origine să în străpungă împreună. Făptuiește Zeul
Apolo pe Bestia [cu] suliță Șarpele Divin Zabelo înfricoșătoarea suliță
liniștește să facă pace (să se învoiască). El însuși nezdravăn (bolnav)
Domițian la întâlnire trimite pe [Cornelius]
Fuscus să îndeplinească la cerințele lui Diegio.
I. Împăratul
Romanilor se stabilește să livreze pe viață neîncetat 39.276 de oboli pe an.
II. Să
își întoarcă armata [în] țară la Îmbelșugații Romani, să stea deoparte de
teritoriile veșnic parte pentru Nobilii Dacilor.
Vitejii
în frunte cu Maerobiro (Zboară-cu-bravii) din Sarmigetuzo atunci în anul 617
kdz (88 en).
Generalul
Rege Duce Dacebalo, Strategul Boicero, Chiliarhul Diegio, Chiliarhul Vezino.
19.638
Romani. Regele Vitejilor Romanilor Domițian, Chiliarhul [Cornelius] Fuscus
Generalul Vitejilor, Ducele Chiliarh [Tettius] Iulianus Strategul Romanilor.
Al
Regilor Fii (urmași) Cap de Familie Sarmizo. Al Chiliarhilor Vitejilor Rege
Dacebalo”. (plc. 121)
Romanii
erau într-o situație disperată și au acceptat condițiile impuse de Dacebalo,
adică plata anuală a doi oboli pentru fiecare soldat lăsat să treacă prin Dacia
spre casă, în concordanță cu relatarea lui Dio Cassius (Dio, Historia Romana, LXVII.6.5) : „Doi bani [pentru] un
războinic” și „Hegemonii
săvârșesc de liniștesc furia Șarpelui opresc sulița de străpuns. [Pentru] viața
Nobililor sunt trimise 4 miriade (zeci de mii) de Auriți (Aureus) pe an Regelui
[pentru] salvare. Au făcut Dacii sulița liniștită pentru călătorie. Dau
invocație roagă [pe] Maerobiro (Zboară-cu-bravii) al Romanilor Strateg să
meargă pe vatra poporului Dacilor”. (plc. 114)
Romanii
au fost reînsănătoșiți de către Daci : „Pentru a odihni/vindeca așază bine [pentru]
traversarea departe. Slăbirea de istovire revigorează cu cereale și roți de
brânză. Dacii provizii de nevoie mișcă iute pedestrimi Romanilor. Alimentează
luptătorii cu provizii. În război împărțirea câștigurilor la sfat discută Chiliarhii
luptătorilor [cu] Dacebalo [al] Dacilor”. (plc. 114)
Din textului plăcii 22, aflăm că Cornelius
Fuscus a fost ucis prin tortură de către Diegio, pentru sărirea plății
tributului anual către Daci, conform tratatului încheiat. „Dacebalo respinge cerința ca [Cornelius] Fuscus să discute cu Dacebalo.
Pe el Romanii îl caută. Diegio cheamă plata tratatului. Diegio îl maltratează
pe Căpetenia Romei. Plata taxei anuale a sărit. Sacrificare aranjează Dacii prin
chinuire. Chiliarhul Diegio îl torturează pe
Strategul [Cornelius] Fuscus”.
Regele
Dacebalo și Strategul Boicero călătoresc cu corăbiile la cetatea Zidodavo
(Zidovar, Orešac,
Serbia),
ce era condusă de Chiliarhul Vezino. Călătoria are ca scop aducerea unei
ofrande Zeului Zabelo. (plc. 124)