Ce avem noi aici?

Mă numesc Răzvan Anghel și sunt un român pasionat de istoria noastră antică. De aceea am studiat plăcile dacice de plumb descoperite la Sinaia, artefacte pe care Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” le ține în subsol de multă vreme, fără să le inventarize și să le studieze. Așa a apărut „Mato Davo Geto”, studiu realizat între anii 2006 - 2014. Lucrarea, redactată în format PDF, se poate descărca cu un click pe coperta cărții. Lectură placută!

joi, 17 martie 2016

Regii Dapigeo, Zurasieo și Orolio sunt menționați de Dio Cassius în cartea LI (51), capitolele 24 și 26, din lucrarea „Istoria Romană”, sub formele Δάπυγι (Dapigi, 2 apariții), Δάπυγα (Dapiga), Δάπυξ (Dapix), Ζυράξου (Zuraxoi, 2 apariții), Ῥώλου (Roloi) și Ῥώλης (Rolis, 2 apariții). 
Iată în continuare traducerea textelor, extrasă din lucrarea „Izvoare privind istoria Romîniei”, 1964. Numele celor trei regi apar în traducere sub formele Dapyx, Zyraxes și Rholes. În reproducerea de mai jos am înlocuit forma din traducerea inițială cu numele regilor așa cum apar ele pe plăcile de plumb. În paranteză, după fiecare nume, se regăsește forma originală din greacă si cea cu caractere latine.

„24. 6. O parte dintre ei [Bastarni] au rămas în viață, luînd în stăpânire un loc întărit. Crassus îi împresură fără succes câteva zile. Apoi, ajutat de Orolio (Ῥώλου, Roloi), regele unor Geți, îi nimici. 7. Orolio (Ῥώλης, Rolis) a mers la împărat și pentru această faptă a fost numit prieten și aliat al acestuia, iar prizonierii au fost împărțiți între soldați.
26. 1. Pe când înfăptuia acestea, îl chemă în ajutor Orolio (ῬώληςRolis), care se afla în luptă cu Dapigeo (Δάπυγι, Dapigi), regele unor Geți. Crassus porni să îl ajute. El aruncă cavaleria vrăjmașilor peste pedestrimea lor. Înspăimântându-i și pe călăreți în  felul acesta nu mai dădu nici o luptă, ci făcu un mare măcel în rândurile unora și ale altora, care fugeau. 2. Apoi îl împresură și pe Dapigeo (ΔάπυγαDapiga)  - refugiat într-o fortăreață. Unul dintre cei aflați în fortăreață îl salută de pe zid în limba greacă, intră în vorbă cu el și hotărî să-i predea fortăreața. Prinși în felul acesta, barbarii porniră unii împotriva altora. Dapigeo (Δάπυξ, Dapix) și mulți alții își găsiră moartea.
4. ... Biruitor, el nu cruță nici pe ceilalți Geți, deși între Dapigeo (Δάπυγι, Dapigi) și ei nu era nici o legătură. 5. [Crassus] a pornit apoi împotriva Genuklei (Γένουκλα, Genoikla), cea mai puternică întăritură a statului lui Zurasieo (Ζυράξου, Zuraxoi), căci auzise că se află acolo steagurile luate de Bastarni de la Gaius Antonius (Ἀντωνίου τοῦ Γαΐου, Antonioi Gaioi), lîngă ceatea Istrienilor (Ἰστριανῶν, Istrianon). Asediind cetatea - în același timp și de pe uscat și de pe Istru (Ἴστρου, Istroi), deoarece era durată lîngă apă - în scurtă vreme o cuceri dar cu multă osteneală, deși Zurasieo (Ζυράξου, Zuraxoi) nu era de față. 6. Căci el, de îndată ce aflase de atacul lui Crassus, s-a îmbarcat și a pornit la Sciți cu mulți bani, pentru a le cere ajutor, dar nu a mai apucat să se întoarcă. Iată cele săvârșite de Crassus la Geți (Γέταις, Getais).”

luni, 11 ianuarie 2016

Placa 72 este foarte importantă pentru că aici maestrul scrib care a turnat-o a rezolvat problema nedespărțirii cuvintelor în text, așa numitul „scriptio continua”. Meșterul folosește pentru prima literă din cuvânt un caracter mai vechi, din alfabetul arhaic 3, iar restul textului este scris cu caractere din alfabetul grecesc. În felul acesta este foarte simplu să se recunoască cuvintele. Placa devine astfel un punct de reper pentru identificarea corectă a cuvintelor de pe celelalte plăci.
Textul cu caractere originale:
ΠOEΣTO ΔABO ΨETYO ΠATPIΔYO EMEVO KOΣENΔO ΣMO ЧEPAΣANA EЧEO MIEAЧY ΩN EPYΔIN ЧEATEO ΔIY ΔIE BEPYEA EЧEA NEЧEOA TOΠEYO MENIO PEZVBYO ΩYO AΛYE NVTEMO ΔIY PEЧITE ΦYO NYTIYV MEHO ΠATPIΔIO ΣO MAEBOΣTO ΠOENO KOE ΩN PETPENIO ZVPEO AΣOENE NYMVE KOE NAPAΔOE ΠATPIΔYO TEH ΠOEΣTO ΩN ONEPEYV ZEΛYEΣO ΠO KOTIZONYO ZIΔOE MATO ΔABO ΨETYO TPAΣO ΩN KO-ΔIO ЖYO 
În cartușul de jos : KIPINO ΛOΓVI KOTIZONIEO

Textul după conversia fonetică:
POESTO DABO GETIO PATRIDIO EMEUO KOSENDO SMO CERASANA ECEO MIEACI ON ERIDIN CEATEO DII DIE BERIEA ECEA NECEOA TOPEIO MENIO REZUBIO OIO ALIE NUTEMO DII RECITE FIO NITIIU MEIO PATRIDIO SO MAEBOSTO POENO QOE ON RETRENIO ZUREO ASOENE NIMUE QOE NARADOE PATRIDIO TEI POESTO ON ONEREIU ZELIESO PO KOTIZONIO ZIDOE MATO DABO GETIO TRASO ON (caractere arhaice) KO-DIO ЖIO 
În cartușul de jos : KIRINO LOGUI KOTIZONIEO

marți, 17 noiembrie 2015

Numele pe care înaintașii noștrii și-l dădeau în textele de pe plăci este DABO GETO” (ΔABO ΨETO, cu caractere arhaice), adică Davo-Geți. De multe ori numele apare înainte sau după numele unor regi cunoscuți în izvoarele antice cum ar fi Boerobisto (Burebista) pe placa 12 „NOBALO BOERIBISTO MATO DABO GETIO”, Kotizonio (Cotisonis) pe placa 72 „KOTIZONIO ZIDOE MATO DABO GETIO” sau Duro (Duras) pe placa 130 „DURO BASILEO DABO GETO”. Astfel terminația DABO, adică „davo”, prezentă în majoritatea numelor de cetăți davo-geto-dacice, ar putea avea sensul de „al Davilor” și arătă originea davă a acestor cetăți.
Placa 112, cu textul M(ato) B(oerobisto) Δ(abo) Ψ(eto)
Strabo (7.3.12) ne spune că „Există acolo o altă împărțire a acestui popor, care provine din timpuri antice. De aceea unora li se spune Daci (Δακος, Dacous) iar celorlalți Geți (ΓέταςGetas). Geții sunt stabiliți spre Pontus (Euxinus) și spre est, iar Dacii sunt situați în partea opusă spre Germania și spre izvoarele Dunării. Eu consider că Dacii erau denumiți Davi (Δάους, Daous, Davus în lat. nt.) cu multă vreme în urmă. De aceea printre cei din Attica (regiune antică în jurul Atenei, Grecia nt.) numele de Getul (Γέται, Getai) și Davul (Δοι, Daoi) erau în mod obișnuit nume de sclavi. ... cei din Attica obișnuiau să cheme sclavii cu numele poporului din care proveneau, cum sunt Lydus și Syrus”.
Placa 76. Poanson cu chipul regelui Zieado Dabo, cu inscripția MATO ZIEADO DABO.

Numele de „DABO”, adică „Davi”, apare și singur, fiind prezent în numele a trei regi antici menționați pe plăci, Piqeo Dabo, Zieado Dabo și Cirezo Dabo, adică „Piqeo Davul”, „Zieado Davul” și „Cirezo Davul”. De asemenea numele „GETO”, adică „Geți”, apare singur de mai multe ori în textele studiate, fiind prezent și după numele câtorva regi menționați pe plăci. BAZORIO GETO, SIQTO ZABIO GETO, MAIQO GETO, DERANEUSE MATIKO GETO și SIGOBIO MAIQO GETIO, adică „Bazorio Getul”, „Siqto Zabio Getul”, „Maiqo Getul”, „Deraneuse Getul” și „Sigobio Maiqo Getul”.
Placa 76. Poanson cu chipul regelui Bazorio, cu inscripția MATO BAZORIO GETO.

vineri, 6 noiembrie 2015

Se remarcă apropierea numelui Zabelo (ZABELO, ZABELIEO, ZABELIO, ZABELOE, ZABELOI, ZABELOIE, ZABIELIO, ZABOLIEO), zeul războiului așa cum l-am identificat prin reprezentarea grafică prezentă pe plăci, de numele zeului trac Zbelsurdos (Zbelthiurdos,  Zbelthurdos sau Zibelthiurdos, Zibelthurdos).
Numele lui Zbelsurdos este tradus de către specialiști prin „Lumină-Fulger” și este apropiat de forma originală getă a numelui Gebeleizis, care este posibil să fi fost Zebeleizis, după cum este de părere Ioan I. Russu. (Religia geto-dacilor. Zei, credințe, practici religioase, Anuarul Institutului de Studii Clasice, V, Cluj, 1947, pag. 106). Această formă, Zebeleizis, conține aceeași rădăcină zbel/zibel/zabel care este prezentă și în formele Zabelo (întâlnită pe plăcile de plumb) și Zbelsurdos (întâlnită pe inscripții antice).
Zbelsurdos, sub formele Zbelsurdo, Zbeltiurdi, Zbeltiurdo sau Zbelsurdi, este întâlnit pe patru inscripții scrise în latină, descoperite în România (Drobeta), în Serbia (Kačanik) și două în Macedonia (Skopje și Dovezence). Iată textele inscripțiilor după întregire.
- Iovi Optimo Maximo Sabazio . . . et / Iovi Optimo Maximo Zbelsurdo / Antonius ?.
- Zbeltiur/di Sextius Ba-/p(?)ecus op/tio pro salute / sua et suorum / votum solvit libens merito.
- Deo Zbel/tiurdo / Sextus Flavius Fla/minalis / votum libens posuit.
              - Dei Zbelsurdi SIL--- // Catulus Munatia/nus G--- pro salu/te parentium et / fratrum.
     Numele apare sub formele Zbelsurdo (Ζβελσούρδῳ) și Zbelthiurdo (Ζβελθιουρδῳ) și pe 11 inscripții scrise în greacă, descoperite în Tracia și Moesia Inferior.

duminică, 23 august 2015

Sunt foarte interesante grupările repetitive „Sarcero” și „Rotopano”. Prima apare în text sub formele SARCE, SARCERI 2, SARCERIO, SARCERO 2, SALCERO, iar a doua sub formele ROTOIPANO, ROTOPANO 2, ROTOPENEO, ROTOPERI și reprezintă probabil denumirea unor unități de luptă, tip de soldați care aveau ca armă secera, respectiv toroipanul (arh., buzdugan).
Grupările Sarcero și Rotopano apar pe plăcile 5, 25, 28, 79, 94, 120.
Pe placa 5 apare Sarcero în expresia de la începutul plăcii, SARCE DAB.
Pe placa 28 apare Rotopano în expresia DAKO ARMOS - SONTO ROMUNO DU SACEO SIO ROTOIPANO.
Pe placa 25 apar în expresiile ARMOSO RIOMIONO GIEO AEBO QIL ++++++++++- 11 SARCERI ++++++++++++- 13 SPDEZEIO și BOERBISETO AEBO GEO ARMOSO +++++ 5 ROTOPERI ++++- 5 LARISIRE +++++++++ 9 SARCERI. Expresiile par să descrie componența armatei romane și componența armatei lui Boerobisto (Burebista).
Pe placa 79 apar în expresiile SARCERO SOTIBOQA TALIEO GOITECEBO ROTOPANO GESO DO SARCERO SOE KOTIZECIEO PALOE.
Pe placa 94 apar în expresia SALCERO ROTOPANO, imediat sub un cartuș grafic în care apar două tipuri de soldați și un călăreț.

Pe placa 120 apar în expresia de la începutul plăcii, ROTOPENEO +++ MT-- SARCERIO+++.
Se observă că cele două grupări apar de multe ori împreună în text și de asemenea se observă alăturarea lor cu gruparea „Armoso” (DAKO ARMOS, adică „armata dacă”, ARMOSO RIOMIONO, adică „armata romană”, și BOERBISETO AEBO GEO ARMOSO, adică „Boerobisto avea ? armata”).
De asemenea se observă că în cinci dintre aparițiile celor două grupări, acestea sunt însoțite de semnele grafice care indică numărul de soldați, adică semnele „+” sau „*”. De remarcat în textul plăcii 25 apariția grupării QIL (XYΛ) chiar înaintea acestor semne grafice, confirmând astfel că fiecare semn grafic reprezintă o mie de oameni, din grecescul χίλιοι (chilioi), adică „o mie”.

luni, 27 aprilie 2015

În textele plăcilor 58, 116 și 122 este folosită tehnica referințelor prin semne grafice, adică sunt folosite semne speciale pentru a creea o legătură de identitate comună, între un text care comunică numele unui rege și chipul acestuia (placa 58), între un text care comunică numele unui zeu și chipul acestuia (placa 122) sau între cuvinte scrise cu simboluri grafice puțin folosite pe plăci și semnificația lor scrisă cu caractere grecești.
Pe placa 58, care cuprinde o pleiadă de regi, probabil înaintași ai lui Boerobisto (Burebista), se întâlnește un caracter grafic unic lângă chipul fiecărui rege. Semnul se regăsește scris cu caractere grecești în cartușele cu text, înaintea numelui fiecărui rege.
Iată referințele folosite pe placa 58 :
Pe placa „dicționar” 116 sunt „traduse” în scriere cu caractere grecești semnificațiile unor semne formate prin combinarea unor litere din alfabetele arhaice. Semnele sunt precedate de un caracter grafic care reapare înaintea transcrierii cu caractere grecești, făcând legătura între cele două variante de scriere. Unele dintre semne mai apar și pe plăcile 14, 20, 52, 72, 80, 115 și 118.
Pe placa 122 se identifică două dintre chipurile care apar pe placă prin folosirea a două semne, „+” și +=”. Semnele apar și în text, lângă numele zeilor Zeoio(scris prescurtat ca Ж) și Ateno (scris ca ATE, cu caractere arhaice). În expresia „BOIO + Ж”, care este de fapt numele lui Zeoio, apare semnul „+” care este și lângă chipul lui Zeoio (în stânga-jos). La fel apar „+=” în expresia „DIEO ATE +=”, după numele zeiței Ateno (ATE) scris cu caractere speciale, semne care apar și lângă chipul zeiței (stânga-jos).

marți, 7 aprilie 2015


Gruparea repetitivă „MATO” apare în textele de pe plăci înaintea numelor unor regi geți cunoscuți, cum ar fi Dacebalo (Decebal), Boerobisto (Burebista), Kotizonieo (Cotisonis), Duro (Duras) și înaintea multor altor regi ce apar pe plăcile 58 și 91. Apare de asemenea și înaintea numelui împăratului roman Domițian.
Forma cu cele mai multe recurențe este MATO (39 de apariții). Alte forme sub care apare sunt MATEO 2, MATOE 2, MATIO 2, MATOSO 5, MATEOSO 3, MATIKO 2, MATIQ, MATIQO 5, MATORA 3. Apare de asemenea prescurtat, „M.”, înaintea numelor unor regi.
Semnificația aparentă a termenului este aceea de „rege, conducător”, deoarece arată rangul unor regi geți atestați din alte surse istorice.
În limba greacă întâlnim următoarele forme asemănătoare:
gr. μάθησις (mathisis), μάθος (mathos)= învățare, adunarea de cunoștințe, dorință de a învăța, educație, instruire
gr. μαθητέος (mathiteos)= a fi învățat
Astfel se poate face presupunerea că acest cuvânt are semnificația de învățat, instruit, educat, înțelept”, la fel ca și forma asemănătoare din greacă.
Gruparea MATO se alătură termenilor care arată statutul sau atributele unor personaje sau cetăți și care au corespondent în greacă,  așa cum sunt și:
ARISTOIE = gr. ριστος (aristos)= cei mai buni
BASILEOS = gr. βασιλεύς (basileys) = basileu, conducător
KOTOPOLO = gr. καταπολιός (katapolios) = cu părul alb, (înțelept)
QILIARQIO = gr. χιλίαρχος (xiliarxos) = comandant peste o mie de soldați
MEGASO = gr. μέγας (megas) = măreț, puternic, strașnic
TALIPIKO = gr. ταλαιπωρικός (talaiporikos)= plin de greutăți, laborios / gr. ταλαιπωρία (talaiporia)= muncă asiduă, grea. (gruparea apare înaintea numelor unor cetăți, ca Sarmigetuzo, Genuklo sau Nesibio)
          KIRINO = gr. κύριος (kyrios)= lord, șef, conducător / gr. κύρος (kyros)= putere supremă, autoritate